Pariez pe cifra 6!

Pe Casian l-a cunoscut în urmă cu aproximativ 3 ani la nu meci al celor de la CSS Bega Timişoara. Apoi, personal, vreun an mai târziu când l-am avut invitat într-o emisiune sportivă. Era primul nume pe care regretatul Mircea Albu îl rostea atunci când începea să înşire lista de jucători de la grupa sa. De acolo mi-a şi rămas în minte.

L-am reîntâlnit în câteva interviuri. Vorbea la fel de fluent şi de bine ca la 14 ani, chiar dacă acum a crescut. Un băiat blonduţ, carismatic, mai mereu zâmbitor, dar unul dintre acele tipuri de sportivi care SPUN ceva atunci când vorbesc, nu fac maraton de clişee şi vorbe goale.

Acum un an primea un premiu de “cea mai mare tânără speranţă” la o gală sportivă. Nu ştiu cât de mult a însemnat pentru el. Dar deşi ne cunoşteam de ceva vreme, refuza să îmi spună pe nume pentru că “am crezut că e deplasat şi poate întind prea mult coarda”. Mă lua cu “dumneavoastră”. A fost a doua oară când mi-a rămas în minte şi am început să îl apreciez şi mai mult pe puşti.

Sigur,există cu siguranţă foarte mulţi copii, tineri, sportivi care au bun-simţ, care sunt talentaţi, dar nu îi cunosc pe toţi, aşa că şi eu mă rezum la ceea ce am întâlnit. Iar acest puşti are ceva special.

Rolul primordial al jurnalistului este acela de a informa. Cel secundar, de a educa şi forma opinii către publicul său. Aş vrea să vă aduc la cunoştinţă faptul că la Timişoara există un băiat, de 16 ani, care nu iasă în mod evident în faţă, care îşi vede de treabă, munceşte mult şi are mentalitate de învingător. L-am văzut la ultimul meci cât de supărat era că echipa sa a pierdut. La patru zile după aceea spune că “a mai trecut, dar nu suport să pierd”. Un puşti blonduţ, talentat şi cu mult bun-simţ, care iubeşte baschetul şi nu postează pe facebook  “currently at Club X..”. E maniac după mingea portocalie şi vede în Zlatko Jovanovic un super-jucător. Adesea se inspiră de la el.

La ultimul meci a demonstrat că, deşi e printre cei mai mici din echipă, îi pasă mai mult de jocul colectiv decât de al lui, suferă la fiecare posesie pierdută şi nu îşi revine nici la patru zile după aceea.

Casian Todorov e doar un puşti de 16 ani care joacă baschet de plăcere. Şi asta se simte. Are minusuri specifice vârstei. Mai are multe de învăţat, dar aşa cum se spune, e vorba de “1% talent şi 99% muncă” pentru a deveni un mare sportiv.

Puştiule, anul acesta e şansa ta. Poţi să joci baschet, aşa cum ştii. Nu te va certa nimeni dacă greşeşti. Eşti aici ca să înveţi şi să creşti. Fă-o aşa cum ştii, aşa cum ai văzut la cei mari şi fii conducătorul de joc al propriului tău destin. Râmâi la fel de modest după victorii şi la fel de supărat după înfrângeri. Învaţă să iei ce e bun din fiecare eşec şi caută să nu te mulţumeşti niciodată cu puţin. Am încredere în tine! Nu caut să pun presiune, nici să te responsabilizez. E destinul tău şi în afară de câteva interviuri, o emisiune şi un premiu nu ne leagă nimic.

Simt doar că e momentul, ca jurnalist, să mă folosesc de această “putere” pentru a-i da un imbold unui tânar sportiv. Asta am învăţat să fac în cinci ani de presă şi nu mă dezic. Nu vreau să te compar cu nimeni. Aici nu suntem la fotbal, cu brilianţi, diamanţi, dodei şi prinţişori. Aş vrea să te compar cu tine. Aşa cum sper să fii peste zece ani. Acum, îmi permit doar un sfat…

Puştiule, îndrăzneşte să fii MARE!

PS: Cifra “6″  este numărul cu care Casian Todorov evoluează la BC Timişoara II

3 Responses to “Pariez pe cifra 6!”

  • Hori:

    Felicitari pentru articol, d-le Adrian Cojocaru, si felicitari pentru Casi, deoarece a demonstrat ca merita macar cateva randuri!
    Eu l-am cunoscut acum vreo 5 ani cred, eram la juniori III. Nu am avut ocazia sa petrecem foarte mult timp impreuna, dar in turneele in care eram cazati in acelasi loc vorbeam de cate ori aveam ocazia. Mi-l amintesc ca fiind un pitic (e cu 2 ani mai mic decat mine) care insa era playmaker-ul de la Timisoara. Mi-l amintesc si ca un baiat foarte de treaba, la locul lui, insa ceea ce mi-a ramas cel mai bine fixat in minte a fost un gest de-al sau dintr-un turneu in Deva. Ma simteam foarte rau inaintea unui meci, nici nu am putut sa merg sa imi vad colegii, deci nu avea cine sa ramana cu mine. Credeam ca voi petrece 2 ore singur, insa, cand toata lumea era la meci, Casi a venit si mi-a tinut de urat, gandindu-se la starea in care ma aflam. In cazul in care nu am facut asta atunci, as vrea sa-i multumesc pentru acest gest, cu siguranta nu o sa-l uit.
    Ii doresc sa ajunga un mare baschetbalist (stiu ca isi doreste foarte mult) si sa contribuie la dezvoltarea sportului la noi in tara, poate peste cativa ani reusim sa obtinem ceva pe plan international! Mult succes!

    Hori de la Dinamic.

  • un moldovean:

    Frumos articolul, felicitari ! Sper ca aceste ganduri frumoase sa-l ajute pe Casian sa revina la forma dinainte de accidentari si mai ales sa-l ajute sa revina la echipa nationala unde este nevoie de talentul si determinarea lui

  • [...] i-a clasificat nimeni până acum) ci la recomadarea unui colaborator al site-ului care, inspirat de materialul lui Adi Cojocaru despre Casian Todorov, mi-a spus că știe și el un jucător la Pitești pe al cărui număr pariază. Astfel am ajuns [...]

Leave a Reply