Foto

Diferenţe?

Sesizaţi vreo diferenţă între poza de pe Total Baschet(1) şi cea din FRBaschet Magazin(2) ?

Campioni … sau ?

În ultimii ani ne-a preocupat foarte mult (şi ne preocupă) strategia de promovare a site-ului nostru. Printre multe alte metode, un mod clasic de publicitate, şi în acelaşi timp eficient, îl constituie publicarea unor bannere în sălile de baschet din România. Pe parcusul sezoanelor precedente, cu amabilitatea mai multor persoane din cadrurile cluburilor interne şi în schimbul unor colaborari din care ambele părţi au avut de câştigat, am “dotat” aproape fiecare sală de baschet din ţară cu unul sau mai multe bannere sugestive, după cum probabil s-a si observat în urma transimiuniilor TV.  Nu am pornit cu un obiectiv anume ci am dorit să vedem ce se poate realiza.

Bineînţeles, au existat şi excepţii … anumite persoane care s-au opus propunerii noastre din motive tehnice, din motive practice sau pur şi simplu că nu au dorit la momentul respectiv, motivându-şi într-un fel sau altul decizia pe care, mai mult sau mai puţin, am înţeles-o. Pe parcurs s-au rezolvat şi aceste mici impedimente, în acest sezon sunte prezenţi în aproape toate sălile de baschet din ţară, cu o singură excepţie dintre primele opt echipe: “U” Mobitelco, adică domnul Mircea Cristescu.

Motivele expuse pentru a declina colaborarea cu site-ul Total Baschet au variat de la … suntem pro Asesoft, oamenii celor de la Asesoft, suntem periculoşi, niciun site de baschet nu va avea banner în sala noastră,  la … nu suntem transparenţi. Niciodată nu a existat un simplu nu, mereu s-a găsit ceva . Ultimul motiv a fost invocat după ce colegul meu Adi Micinic şi-a permis să menţioneze faptul că “U” Mobitelco prin domnul Cristescu a votat pentru neretrogradare în sezonul 2013-2014. Într-adevăr, oare ce a fost în capul lui Adi ?

Nicio problemă, am înţeles de mult ideea că domnul Cristescu nu ne place, e dreptul dumnealui. La fel de bine e dreptul dumnealui să publice în sală, lângă tabela electronică, un banner ancorat acum doi-trei ani, fostul “vecin” al cunoscutului banner RMGC care “susţinea U Mobitelco”. Singura problemă e că banner-ul sună în felul următor “Şi zânul e suporterul campionilor”(foto jos, partea de sus), doar că taman acum campioni sunt alţii, chiar pricipalii duşmani, de o bună bucată de timp, ai clujenilor.

Sau poate că nu înţelegem noi mesajul extrem de delicat, subtil, transmis de respectivul banner ori poate că zânul chiar are puteri magice … rămâne de văzut.

Care este asemănarea dintre Energia Rovinari și NFL?

Ne explică redactorii de la Radio Tg. Jiu.

Mare atenție, vă rog, să nu cădeți în capcană! Energia nu se compară cu orice echipă din NFL, ci doar cu cele de top!

Adevăratul gangsta’ de la BC Mureș!

Poate unii dintre voi s-au întrebat, mai ales sezonul trecut, cine este adevăratul ”băiat rău” din vestiarul celor de la BC Mureș Tg. Mureș.

Poate v-ați gândit la Jason Forte sau JuJuan Cooley, însă paparazzii suporterilor mureșeni din grupul de facebook Maros KK au surprins o imagine șoc cu Srecko Sekulovic, tehnicianul formației, care, din câte se pare, folosea des această metodă pentru a-și convinge jucătorii să  paseze cât mai mult între ei.

Mihai Silvăşan, negru de supărare ! :)

O posibilă explicaţie a următoarei poze: Silvăşan este negru de supărare pentru că pierde timpul la naţionala României :)

Model de mani’! Cineva interesant?

Explicația pentru care totalbaschet.ro este mai citit decât site-ul Federației

Nu este nicio noutate că TotalBaschet.ro este cel mai citit site de baschet din România. Acest lucru îl știu și cei de la Federația Română de Baschet și în ultima vreme încearcă prin toate metodele să ne pună bețe în roate pentru, speră ei, a ne lua locul în preferințele cititorilor.

FRBaschet trebuie însă să înțeleagă că traficul site-ului vine din viteza și acuratețea cu care oferim informații cititorilor noștri, nu subminându-ne adversarii. Iar cititorii preferă întotdeauna o sursă cu informații corecte, care, spre exemplu, știe cine a fost antrenorul principal al lui Dinamo București la meciul de marți seară, cu BCM U Pitești, a fost Nicu Toader, nu Valentin Pogonaru.

Vom reveni cu amănunte despre modul în care FRBaschet tratează TotalBaschet.ro și despre cum preferă ca voi, cei în slujba căruia trebuie să fie forul respectiv, să fiți informați despre ce se întâmplă în competițiile interne doar de pe site-ul propriu, fără a avea o alternativă. Rămâneți aproape!

Îl cunoaşteţi pe Dumitru Arcaş ?

Vă garantăm noi că îl ştiţi şi l-aţi văzut mai mult ca sigur la TV !

Pont: Locuieşte în Timişoara :)

O imagine face cât 1.000 de cuvinte!

Într-adevăr, aşa e!

Când 1 nu se divide cu 2000

Printre atâtea meciuri, derby-uri şi scandări ne pierdem uneori în mulţimea din sală sau în faţa televizorului. Apoi, cu mintea calmă a celui care a fost fericit sau nefericit de ai săi “băieţi”, căutăm prin statistici să vedem care a jucat azi “super tare” sau care a fost mână moartă.

Mă leg şi eu de statistică. Dar una matematică. Am fost la Timişoara cu Sibiu, am trăit meciul de lângă bancă, acolo unde tensiunea e mai mare, unde parchetul tremură când “băieţii” dau cu adversarii de pământ, când antrenorul urlă mai tare decât un tenor pe final de melodie. Am învăţat la şcoală, în generală, că numerele se pot analiza din mii de perspective. 101, aşa cum a arăta tabela sălii Olimpia la final de meci se poate descompune în felul următor: 10 – numărul de redute doborâte la rând de timişoreni în toamna asta, sau numărul căpitanului, aclamat de sală chiar dacă nu a fost cel mai bun din echipă. Şi 1 – piscul cel mai înalt din clasament, acolo de unde alb-violeţii se uită la adversari.

Dar matematica mea nu ţine cont de 10. Ci doar de 1. Şi UNUL. Am trăit sâmbătă seara ceea ce orice unii visează prin alte părţi, m-am fericit şi am gustat din plin din roadele muncii altora. Sâmbătă seara, din locul de unde odinioară dăinuia sufletul ultraşilor, o mână de copii au fost portavocea unui spirit şi a unui oraş! Un grup de ţânci, veniţi să îi vadă pe “ai lor” au dat tonul către TOATĂ SALA, TOATĂ SALA! Iar sala le-a ascultat vocile tinere şi pline de entuziasm şi a scandat TI-MI-ŞOA-RA, TI-MI-ŞOA-RA!

Aici nu e vorba de galerii, de spectatori, de statul ca la teatru, de Popescu, de una sau de alta. Cu toţii, prezenţi sau absenţi, au fost, poate fără să îşi dea seama, martorii unei împliniri!

În urmă cu 6 ani, pe terenul arid de spectatori al baschetului timişorean, Dragan Petricevic şi o mână de jucători au început să are, să ude şi să cultive un cult. Spiritul, aşa cum spunea cel plecat acum acolo, “la cămile”, nu trebuia învăţat. “Îl simţi sau nu!“. Ani la rând, toţi cei care s-au perindat şi au transpirat în tricoul violet au strâns sudoarea muncii lor şi au picurat-o acolo, în tribună. Ani la rând, băncile de lemn şi mai apoi scaunele albastre din Olimpia au început să îşi găsească tot mai mulţi ocupanţi. Iar când a venit vremea, totul a fost stropit cu seva de câştigători din cupa Cupei câştigate. Atunci, au dat primii mugurui în Olimpia.

Acum, doi ani mai târziu, mugurii au prins glas! Şi-au înălţat aripile tinere până în înaltul sălii. Şi-au întins frunzele de un verde aprins peste întreaga tribună şi au dat tonul pentru că, deşi sunt în mare parte alţii cei care transpiră acum, aveau nevoie de un strop de încurajare.

Dragan a plecat spunând şi pe treapa avionului că şi-a dorit mai mult ca orice să lase ceva în urmă la Timişoara. Nu a luat titlul mult visat, dar sâmbătă a primit poate cel mai frumos TITLU din lume. Ceea ce el şi toţi cei care au făcut parte din familia Elba Timişoara au început să planteze într-un oraş în care baschetul nu era un scop, a înflorit atât de frumos! Cei de ACUM s-au îngrijit, aşa cum au ştiut, cu bune şi cu rele, să ude mugurii şi să păstreze scaunele pline. E şi meritul lor. E meritul vechii gărzi, din 85 încoace, că a ţinut terenul viu şi fertil. E meritul tuturor celor care au simţit baschetul în Timişoara şi i-au dedicat măcar un strop de pasiune.

Sâmbătă seara, 6 ani de baschet s-au contopit în 1 singur moment de nota 10! 1 moment a unit 2000 de oameni!

Dragan, ţi s-au făcut copiii mari! Voi, cei din galerie… Pe lângă voi au crescut, cu ochii mari la tobele şi steagurile care fluturau mereu pe acorduri de violet. De la voi au învăţat să strige “toată sala, toată sala”. Bravo vouă! I-aţi educat frumos în spiritul pe care îl cultivaţi! Acum, sunt şi copiii voştri, aşa că au nevoie de voi, acolo, cu gândul şi inima la alb-violet!

Timişoara, o mână de copii îţi simte spiritul şi îţi cântă numele într-o sală. Elba, spiritul tău trăieşte! BC Timişoara, ai grijă de el!

foto: opiniatimisoarei.ro